Silvia Duțu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Azuga. Îi dorim succes și îi mulțumim!

UEM LA

Mă rog în șablon,
                        dar nu văd împietrirea
                        virtuoșilor din bătrâna Elizee,
                        infamilor din Tartarul profan.
 
            Sunt nevăzutul din toate,
                        dar nu alung icoana decupată–
                        un flash de aducere-aminte
                        ca un sceptru automutilant.
 
            În timp renunț la al meu;
            nu-l mai psalmodiez decât cu tăcerea.
 
            (Hades își târăște carul în a Iadului beznă.)

CLAUSTRARE

Pereți drepți și albi. Matematici.
Caut verde printre acoperișuri teșite de cer,
 frunze verzi și scorojite zgâriind auzul pe cimentul fierbinte.
 
(Se poate muri cu viață.)
 
O graniță e fumul de țigară–
gardul din sârmă cu vârfurile întoarse,
ciulini mai înalți ca gardul, mai înalți ca mine,
împletiți cu albastrul florilor de cicoare.
 
Sorb aerul. Albastrul adastă-n izvoare.
Pământu-i crăpat sub tălpile nescrise.

NESPUSE

Oare tu oftezi
                                    cu mine?
            Ghicești umbrele ce se zbat–
                                                            se tem oare să respire?
            Biciuiești aducerile-aminte
                                                       nenăscute?
 
                        Sunt aici...
            Și-s doar un abur
                        subțire
            Cuvintele
                        inconsistente,
                                    insuficiente,
                                                inutile.