Silvia Duțu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Azuga. Îi dorim succes și îi mulțumim!
UEM LA
Mă rog în șablon, dar nu văd împietrirea virtuoșilor din bătrâna Elizee, infamilor din Tartarul profan. Sunt nevăzutul din toate, dar nu alung icoana decupată– un flash de aducere-aminte ca un sceptru automutilant. În timp renunț la al meu; nu-l mai psalmodiez decât cu tăcerea. (Hades își târăște carul în a Iadului beznă.)
CLAUSTRARE
Pereți drepți și albi. Matematici. Caut verde printre acoperișuri teșite de cer, frunze verzi și scorojite zgâriind auzul pe cimentul fierbinte. (Se poate muri cu viață.) O graniță e fumul de țigară– gardul din sârmă cu vârfurile întoarse, ciulini mai înalți ca gardul, mai înalți ca mine, împletiți cu albastrul florilor de cicoare. Sorb aerul. Albastrul adastă-n izvoare. Pământu-i crăpat sub tălpile nescrise.
NESPUSE
Oare tu oftezi cu mine? Ghicești umbrele ce se zbat– se tem oare să respire? Biciuiești aducerile-aminte nenăscute? Sunt aici... Și-s doar un abur subțire Cuvintele inconsistente, insuficiente, inutile.

Categorii:Concurs de Poezie