Iuliana Firu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Novaci. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Încet, încet…

Și soarele și vântul și norii-ncet suspină
Și jalnic cântă-o doină, o ultimă albină
Iar gerul aprig vine cu gânduri de război
Și tot ce e frumos, se stinge-ncet de ploi.
 
Și tot încet, încet și ploaia se preschimbă
Într-un talaz de nea, a iernii dragi merindă
Iar apa se încheagă în stele de cristal
Și spintecă pământul în modul teatral.

Minciuna. Micuţa Kate!

Minţi, draga mea! Te cheamă Kate. Cândva
ţi s-a mai spus şi Kate cea blestemată.
Îţi spune lumea Kate cea drăgălaşă.
Sau Kate, îţi spun unii, cea poznaşă.
 
Mai dulce Kate ca tine n-am văzut!
Ce bine-mi pare că te-am cunoscut!
Frumoasă Kate, eşti mângâierea mea!
Cu toţii preaslăvesc blândeţea ta.
Şi frumuseţea-ţi nemaipomenită.
De-aceea, Kate, as vrea să-mi fii „soţie”,
Căci te privesc cu o mare duioşie!

Fiinţa mea

O fată mult sfioasă,
Blajină, liniştită, se-nroşea
Dintr-un nimic.
Iar ea, în pofida firii,
A numelui, a vârstei şi a  staturii începu
Să-l îndrăgească pe unul ce o-ndrăgeşte,
Privindu-l doar! E o judecată strâmbă
Să spui că-n stare ar fi desăvârşirea
 
De-asemeni rătăciri în contra firii.
Te duci cu gândul, ca să poţi pricepe,
La iad şi la ticăloşia lui.
Deci iarăşi spun că doar cu mintea.
Ce sângele-i stârnesc, sau cu durerea
Anume descântată, a izbutit,
Dar vorba nu-i dovadă
Să-mi spui cu pline, grele mărturii                                                                            
Că nu e un ţesut plăpând de sentimente                                                                    
Pe care le rostesc pe seama lui!