Teodora-Cristina Micu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Cluj-Napoca. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Văpaie

Arborii de fier în foc la amurg
Din jad in jar ei se aprind, se înroşesc,
Vatra soarelui incandescentă clădesc.

Ei par că lumina nasc:
O biserică de flăcări
Poartă mantia blajină,
A răcelii nopții dulce, plină.
Râul soarbe din roşeață
Printre candele aprinse,
Tăind văi catifelate
De ierburi îngenunchiate.

Pata apei e-oglinda
Alchimia ce-a aflat
Limpede aur curat.

Reverie

Neaua, încântare languroasă,
Înmuiată-n suc de fragi,
A îmbrățişat brazi mici,
În mănunchiuri înveliți
Şi a împodobit molizi vechi,
Bucle mângâiate de argint.

Între ei, poartă fără uşă,
În adânc, o încăpere de mister,
Vişiniu tăciune de întuneric,
Inimă de vis, de noapte.
Din el lungi, suave siluete,
Fire de raze, sânge de ger.

Noapte în lumină

Biserica în noapte priveşte trează
La piațetă cum mesenii lucrează.

E târg înainte de seara cea frumoasă
Când oamenii merg din casă în casă

La lumina albă şi rotundă a lunii,
Pe zăpezile care s-au născut ale iernii.

Mesele-s pline de bunătăți - mere, nuci, prăjitură
Şi vinul se împarte mustind de căldură.

Oameni voioşi ținându-se de mână,
Copii îmbrăcați în palton şi năframă.

Felinarul deasupra bisericii-grotă veghează,
Lumina verzuie de frig în auriu o îmbunează.

Luna îşi desface fața arzătoare de şoapte
Între bucle cafenii şi curbate de noapte.

Focul mesenilor arde roşu şi fericit,
Deşi pleacă primul, e aşa liniştit.

Simfonie

De raze stau mestecenii, cascade de splendoare
După ce în noapte a nins mereu şi mult în briza lină.
Dantela ce i-a înmănuşat mărunt pe fiecare,
Strălucitoare conduce concertul de lumină.
Podoaba albă curge-n jos ca plete-nmarmorate,
Iar în adânc dorm albastre izvoare înghețate.