Teodora-Cristina Micu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Cluj-Napoca. Îi dorim succes și îi mulțumim!
Văpaie
Arborii de fier în foc la amurg Din jad in jar ei se aprind, se înroşesc, Vatra soarelui incandescentă clădesc. Ei par că lumina nasc: O biserică de flăcări Poartă mantia blajină, A răcelii nopții dulce, plină. Râul soarbe din roşeață Printre candele aprinse, Tăind văi catifelate De ierburi îngenunchiate. Pata apei e-oglinda Alchimia ce-a aflat Limpede aur curat.
Reverie
Neaua, încântare languroasă, Înmuiată-n suc de fragi, A îmbrățişat brazi mici, În mănunchiuri înveliți Şi a împodobit molizi vechi, Bucle mângâiate de argint. Între ei, poartă fără uşă, În adânc, o încăpere de mister, Vişiniu tăciune de întuneric, Inimă de vis, de noapte. Din el lungi, suave siluete, Fire de raze, sânge de ger.
Noapte în lumină
Biserica în noapte priveşte trează La piațetă cum mesenii lucrează. E târg înainte de seara cea frumoasă Când oamenii merg din casă în casă La lumina albă şi rotundă a lunii, Pe zăpezile care s-au născut ale iernii. Mesele-s pline de bunătăți - mere, nuci, prăjitură Şi vinul se împarte mustind de căldură. Oameni voioşi ținându-se de mână, Copii îmbrăcați în palton şi năframă. Felinarul deasupra bisericii-grotă veghează, Lumina verzuie de frig în auriu o îmbunează. Luna îşi desface fața arzătoare de şoapte Între bucle cafenii şi curbate de noapte. Focul mesenilor arde roşu şi fericit, Deşi pleacă primul, e aşa liniştit.
Simfonie
De raze stau mestecenii, cascade de splendoare După ce în noapte a nins mereu şi mult în briza lină. Dantela ce i-a înmănuşat mărunt pe fiecare, Strălucitoare conduce concertul de lumină. Podoaba albă curge-n jos ca plete-nmarmorate, Iar în adânc dorm albastre izvoare înghețate.

Categorii:Concurs de Poezie