Concurs de Poezie

Antonia Ioana Cândea – Concurs de Poezie – Română, Gr I

Antonia Ioana Cândea participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Sibiu. Îi dorim succes și îi mulțumim!

IDOLUL STINS

Lacrimi sărate pe fața întristată,
Corpu-i rece, fața-i încleștată.
Chiar el o fi oare,
Cel în inima mea cu atâta valoare?
 
Nu pot să cred că s-a stins,
Idolul meu cel de neînvins!
Cum poate o persoană așa minunată
Să stea acum pe veci nemișcată?
 
De ce a vrut oare Dumnezeu să mi te răpească?
De ce a trebuit oare să te preface într-o ființă cerească?
Mi-e deja foarte dor de tine
Și tare aș vrea să te țin lângă mine.
 
Mi-aș fi dorit să-ți mai spun măcar o dată:
”Te iubesc!” și că ”N-o să te uit vreodată!”
Ai fost de toate în această viată:
Un bunic, un nepot, un fiu, un prieten și un tată,
 
Dar îți cruț detaliile plictisitoare…
Vroiam să-ți zic doar: ”Adio, ființă încântătoare!”
Sufletul ți-e acum în libertate.
Sper să te bucuri de pace și de eternitate...

CERUL

Mare albastră deasupra-mi așezată,
Ochii-mi strălucesc cu gândul la tine.
O... de-ai avea o pereche de aripi și pentru mine,
Să mă avânt și eu în lumea ta vastă!
 
Prin vata de zahăr cerească să zbor
De mână cu lumina pe deasupra munților,
Aștrii să-mi fie ghizi și conducători,
Luna să-mi fie ca un amic și un dezmierdător.
 
Să stau la taclale cu voioasele păsărele,
Să admir din văzduh măreția pământească,
Ca deodată să mi se facă dor de iubita mea casă
Și totuși să nu mă pot despărți de toate cele.

O IUBIRE NEÎMPLINITĂ

Demon cu aripi, ce m-ai posedat,
De ce inima mi-ai vrut-o sfâșiată?
Acum stă ca o cârpă pe jos aruncată...
Tu care odată m-ai dezmierdat,

Acum te lași dus de o aura străină.
O liniște eternă s-a așternut în inimă…
Nicio reacție nu mai e destul de bună.
Nimic in sinea mea nu mai sună...

Dulce iubire a mea de ce s-a sfârșit așa?
Nu ți-a ajuns să mă ai doar pe mine?
De ce nu mi-ai cruțat suferința asta,
Chiar m-ai iubit sau te iubești doar pe tine?

Căci la mine totul nu a fost doar o glumă.
Zi de zi gândurile îmi erau doar la noi.
Pentru mine a fost noi până în viața de apoi.
De ce nu am fost eu îndeajuns de bună?

Lumea pare anostă fără tine, iubitul meu soare!
Nimeni nu-mi aduce un zâmbet pe față.
Sper să îmi găsesc fericirea în altă viată...
Acum că ai plecat, totul în jurul meu moare.