Clara Jianu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Craiova. Îi dorim succes și îi mulțumim!

Ironii de anagramă

Pe cer sunt două stele,
Care nu mai știu de ele,
Dar, în schimb, ne știu pe noi,
Tu ești din soare, eu din ploi,
De la lună și-napoi,
Suntem numai amândoi.
 
Stelele ne mai și ceartă,
Că din raze facem artă,
Noi mereu le suntem poartă...
Lumi privim, pline de viață,
Suntem albi, din ac și ață,
Ne rotim de multe ori,
Suntem simpli, niște nori.

Terestru extra

Privește uimită spre infinit,
O ființă cu piele parcă de granit,
Prinsă în a prezentului plasă,
Și lui nu îi pasă,
Nu vrea să se întoarcă acasă.
Nici nu știe cum a ajuns aici,
Din altă galaxie, în 2025,
Și nu a îmbătrânit deloc,
Memoriile-i apar ad-hoc,
Îmi vorbea de-o farfurie,
Cu ferestre, argintie,
C-ar fi fost doar un pilot,
Numele-i era Tarot,
Rege mare, fanariot.
Zice că era puternic,
Ca un fel de Dumnezeu,
Se făcuse apoi ateu...
Părea puțin cam bulversat,
Jura că totu-i adevărat,
I-am zis că pare periterestru
Și mi-a spus că-i extraterestru...

Vorbește visul

Nimeni nu îmi poate spune
Ce simt eu, acum, în vene,
Vântul șuieră alene,
Somnul vine iar la gene,
Eu și gândurile mele...
 
Cărțile-ncet s-au deschis,
C-un zâmbet trist, eu le-am atins,
Ploaia rece le-a cuprins...
Crengile îmi bat în geam,
Frunze cad, făr’ de alean...
 
Fug,  iar, în visuri stinghere,
Se-ascund toate în unghere,
Doar un dor și-o mângâiere...
 
Luna, doar ușor se-arată,
Parcă, ca și niciodată,
Vrut-am stelele vreodată?
Încet, visul chiar dispare,
Soarele din nou apare
 
Eu și viața - un joc “care pe care”...