Concours de poésie

Aurelius Belei, Poezie, Grupa IV

To read the creation of Aurelius Belei, request a translation by clicking the “Translate” button.

Aurelius Belei participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Brăila, Romania și are 50 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Diploma
Tăceri

am fost Acolo
cu lacrimă și răsărit
când s-a rostit Cuvântul.

am fost Acolo
cu inima toată
când s-a suflat Viața
peste tot și peste toate.

am fost Acolo chiar și
când Lumina ochilor tăi
mă căuta sămânță neîncepută
printre gândurile
lui Dumnezeu.

am fost Acolo,
pluteam vise frâmântate
din culoarea așteptărilor,
dar aveam lumea 
mult prea ocupată cu
adierea de tine.

cerșeam un răsărit anume
pentru amândoi,
timpul nu ne născuse încă
și eram atât de fericiți,
tu, eu și Dumnezeu,
așa, chiar Acolo!


Dacă ne-am naște

Ce lume ar fi
dacă ne-am naște
unul în celălalt?
Am fi un om, doar atât,
un suflet cu-un singur destin,
am pune soarele peste tot
și ar fi o singură
urmă de umbră,
am privi prin aceeași trăire
viața unei singure clipe
sub un singur cer
peste o singură lume
înflorită de-un dor.
Ce frumoși am fi,
nici nu am
simți diferența
și am rămâne așa,
devenind,
tu Rai, eu Infinit!


Meseria cerului

cândva
Cuvântul zămislea totul,
stele cu aripi,
curcubeu peste pace,
zâmbet și vrere,
toate clădite
spre înălțare 
din belșug de ceruri
înalte și limpezi
pentru fiecare.

între timp 
am scris cuvintele
în inimi, apoi pe pietre,
le-am turnat în plumb,
modelând pagini de viață
peste libertăți
ori schituri ori cărți,
toate bune pe pus
din uitare 
pe vreo demență de foc
zămislită-n abis.

apoi, nemaiștiind 
ce să facem cu cuvintele,
din belșug de plumbi
ne-am rânjit unii altora iadul,
am zdrobit visele și oamenii,
i-am amestecat
amar laolaltă,
fără curcubeu peste pace,
cu țărâna religiilor
ivite din tot felul de ceruri 
fără de stele,
uitând că
fiecare dintre noi,
într-un asfințit probabil,
va rămâne din cei cu aripi 
o adiere de cuvânt înflorit
într-o anume
carte de lumină
sau din cei fără de vise
doar
o picătură de uitare.

cândva
Cuvântul zămislea totul,
din belșug pentru fiecare,
chiar și neîmplinirea.