To read the creation of George Băicoianu, request a translation by clicking the “Translate” button.
George Băicoianu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Alexandria, Romania și are 61 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Clepsidra cu ceruri -lui Mihai Eminescu- Nu l-am iubit la vreun îndemn Eram un tânăr de fiori pătruns Care visa luceferi și prințese Venind pe urme care-au plâns. I-am sărutat lacrimi din versul Cu aripi dintr-o lume nouă Care-mi zidea pe trup lumina Ascunsă între zori și rouă. M-am învelit cu cerul lui Înseninat sub bolți de tei Când rătăceam printre apusuri Într-o clepsidră cu alei. Pădurea lui e și pădurea mea La fel și nuferii rătăcitori Printre troienele de doruri Și herghelii de meteori. M-a fascinat de la-nceput Și n-a rămas scrisoare necitită Cutreieram potecile astrale Din lumea lui nemărginită. Prin testament și mie mi-a lăsat Cuvântul împotriva nedreptății Și-a ipocriților ajunși cârmuitori Vânzând ca tinichea tot aurul cetății. În fiecare zi eu țes un curcubeu Din ramuri, spice și izvoare, Spre care plopii lui să se-nalțe La fel ca un catarg pe mare. Mai iarnă-mă Mai ninge-mă odată c-un sărut, Mai viscoleşte-mă cu vorbe fără grai, Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut, Să-l călăresc pe drumuri fără cai. Mai ninge-mă odată cu un zâmbet, Mai viscoleşte-mă cu roiuri de suspine, Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut, Să-l călăresc spre liniştea din mine. Mai ninge-mă odată cu zori dormind pe rouă, Mai viscoleşte-mă cu clipe amânate, Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut, Să-l călăresc spre verile furate. Mai ninge-mă odată, aşa, ca la-nceput, Mai viscoleşte-mă cu lanuri date-n pârg, Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut, Să-l călăresc spre următorul târg. Mai ninge-mă odată cu vinul fiert pe plită, Mai viscoleşte-mă c-o azimă în scrum, Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut, Să-l călăresc tot nechezând pe drum. Mai ninge-mă odată cu trupul tău rebel, Mai viscoleşte-mă cu lacrimi nedormite, Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut, Să-l călăresc prin nopţi fără ispite. Mai ninge-mă odată cu flori de felinar, Mai viscoleşte-mă să par de negăsit, Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut, Să-l călăresc o zi spre infinit. Mai ninge-mă odată cu umbra ta firavă, Mai viscoleşte-mă cu maci şi iasomie, Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut, Să-l călăresc spre altă herghelie. Uliți șchioape A murit prin toamnă, ultimul cizmar, Ca o libelulă rătăcind prin lanuri, I-au pus în picioare vechii lui pantofi Scofâlciți de timpul, ce s-a scurs în șanuri. L-a urmat pe drum fierarul cel blând, Cu atâtea ierni, scoborând pe poale. A visat tot timpul, să salte barosul Până dinspre norii, ce-or intra în foale. Demult, înspre stele, a plecat și mama, Unde cred că încă tot macate țese, Sau vorbind cu pânza din poplin cu flori, Ce-o să-mbrace trupul tinerei prințese. Suspină tot satul între uliți șchioape, Azi cu greu se iscă larme de copii. Câinii latră singuri dincolo de ceruri Lăsând spre apusuri, curțile pustii.