To read the creation of George Băicoianu, request a translation by clicking the “Translate” button.

George Băicoianu participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Alexandria, Romania și are 61 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Clepsidra cu ceruri
                                                                                             -lui Mihai Eminescu-

Nu l-am iubit la vreun îndemn
Eram un tânăr de fiori pătruns
Care visa luceferi și prințese
Venind pe urme care-au plâns.

I-am sărutat lacrimi din versul
Cu aripi dintr-o lume nouă
Care-mi zidea pe trup lumina
Ascunsă între zori și rouă.

M-am învelit cu cerul lui
Înseninat sub bolți de tei
Când rătăceam printre apusuri
Într-o clepsidră cu alei.

Pădurea lui e și pădurea mea
La fel și nuferii rătăcitori
Printre troienele de doruri
Și herghelii de meteori.

M-a fascinat de la-nceput
Și n-a rămas scrisoare necitită
Cutreieram potecile astrale
Din lumea lui nemărginită.


Prin testament și mie mi-a lăsat
Cuvântul împotriva nedreptății
Și-a ipocriților ajunși cârmuitori
Vânzând ca tinichea tot aurul cetății.

În fiecare zi eu țes un curcubeu
Din ramuri, spice și izvoare,
Spre care plopii lui să se-nalțe
La fel ca un catarg pe mare.


Mai iarnă-mă

Mai ninge-mă odată c-un sărut,
Mai viscoleşte-mă cu vorbe fără grai,
Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut,
Să-l călăresc pe drumuri fără cai.

Mai ninge-mă odată cu un zâmbet,
Mai viscoleşte-mă cu roiuri de suspine,
Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut,
Să-l călăresc spre liniştea din mine.

Mai ninge-mă odată cu zori dormind pe rouă,
Mai viscoleşte-mă cu clipe amânate,
Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut,
Să-l călăresc spre verile furate.

Mai ninge-mă odată, aşa, ca la-nceput,
Mai viscoleşte-mă cu lanuri date-n pârg,
Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut,
Să-l călăresc spre următorul târg.

Mai ninge-mă odată cu vinul fiert pe plită,
Mai viscoleşte-mă c-o azimă în scrum,
Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut,
Să-l călăresc tot nechezând pe drum.


Mai ninge-mă odată cu trupul tău rebel,
Mai viscoleşte-mă cu lacrimi nedormite,
Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut,
Să-l călăresc prin nopţi fără ispite.

Mai ninge-mă odată cu flori de felinar,
Mai viscoleşte-mă să par de negăsit,
Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut,
Să-l călăresc o zi spre infinit.

Mai ninge-mă odată cu umbra ta firavă,
Mai viscoleşte-mă cu maci şi iasomie,
Dă-mi calul tău nepotcovit cu împrumut,
Să-l călăresc spre altă herghelie.


Uliți șchioape

A murit prin toamnă, ultimul cizmar,
Ca o libelulă rătăcind prin lanuri,
I-au pus în picioare vechii lui pantofi
Scofâlciți de timpul, ce s-a scurs în șanuri.

L-a urmat pe drum fierarul cel blând,
Cu atâtea ierni, scoborând pe poale.
A visat tot timpul, să salte barosul
Până dinspre norii, ce-or intra în foale.

Demult, înspre stele, a plecat și mama,
Unde cred că încă tot macate țese,
Sau vorbind cu pânza din poplin cu flori,
Ce-o să-mbrace trupul tinerei prințese.

Suspină tot satul între uliți șchioape,
Azi cu greu se iscă larme de copii.
Câinii latră singuri dincolo de ceruri
Lăsând spre apusuri, curțile pustii.