To read the creation of Elvira Magdalena Mocanu, request a translation by clicking the “Translate” button.
Elvira Magdalena Mocanu participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Dobroești, Jud. Ilfov, Romania și are 49 de ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Bunătate Am cerșit Înaltului un strop de soare Și-a răspuns. A suflat spre nori și cu lumină I-a străpuns. A căzut prinosul cald pe arbori Strălucind, Verdele din muguri a prins viață Înflorind. S-a prelins apoi pe flori și-n iarbă Și-au cântat, Fluturi gâdilați pe aripi fine Au dansat. Ochii au primit lumina-n gene Lăcrimând, Fruntea a simțit doar raza, Alinând. Am cerut fără să am vreun merit Și-am primit, Bunătatea cerului din rugăciune M-a-nvelit. Sunt mai bogat cu un miracol Și mă rog Să-nvăț, smerit, spre lumea-ntreagă Să-l întorc. Bunica Bunica nu vorbea, cânta povețe Și-avea în glas atâta bunătate... În fața casei ne-aduna pe trepte Și ne spunea povești de mult uitate. Era înaltă, bună și senină Basmaua groasă o lega la spate Cu niciun fir cărunt ieșit dintr-însa, Părea mai tânără și mai voinică. O ascultam cu drag, ca pe-un oracol Și chiar credeam că nasturii de sticlă Erau cristale scumpe, fermecate, Nu bumbi pentru halatul de bunică. Nicicând nu m-am simțit mai ocrotită Că era ploaie, viscol sau gâlceavă, De era vis urât ori simțeam frica Cu ,,Tatăl Nostru’’ le-alunga bunica. Deși n-avea nimic, mi-a dat iubire Eu, având tot, i-am dat arar pomană. Dar știu că-mi va ierta, din înălțime, Grăbita trecere prin ani, tristeți și toamnă... Respirație Inima mea e o fată rebelă Ce gonește cu mâinile înfipte În coama unui armăsar nărăvaș. O petrec cu privirea unui părinte docil, Vrăjit de iluzia că o parte din el Va gusta, o secundă, Nectarul libertății supreme. Ochii închiși vor să păstreze visul Născut din emoția galopului, Buzele vor să se împărtășească Cu roua rătăcită pe ramuri. Bătaie cu bătaie, inima mea numără clipele În ritmul copitelor Ce vibrează în trupul meu pămâmtean.