To read the creation of Maria Boia, request a translation by clicking the “Translate” button.
Maria Boia participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Cluj-Napoca, Romania și are 33 de ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.
ultima zi devenisem ultima zi a mea câte-o neoprire mă prindea de picioare alunecam în trecut pe-un sunet de coasă hălăduind a flori de câmp. în ochiul drept te-am scos din sărite diluviu de lacrimi vâsleai nocturn cu aripile cicatrizate la margini mă șterg de cerneală, o las deoparte și de alta a ființei mele te subliniez în coșul pieptului viu. Viu. hăbăucă lumina ta încearcă să-mi scape ca și când semnul trupului descărnat încheie o mângâiere în foame, câte-o rază ieșită din rând la a nu știu câta pagină în parfumul rescrierii de a fi devine ultima neoprire a zilei. o spui de parcă sunt pânza ta preferată scrisă în altă limbă despletită în altă dimensiune din lipsă de spațiu lizibil unde neființa mimează culori potrivite acoperind rugina încimentată funerar pe linia orizontului meu. între noi și ce-am fi fost toată iarna cădea peste mine de la primul cuvânt până la ultimul dezacord în urechea internă m-au ajuns din urmă înmormântările aranjamentele florale moștenite în pas de trois. cu palmele mirosind a toamnă o spui de parcă prezicerile astrale se întindeau până unde mi-ai desenat cu creta eșafodul și aripile din fier forjat în cădere liberă. nicio legătură cu caligrafia operei de artă deasupra lor lăsată mie însămi iubesc un singur om trăiesc o singură viață lăsată mie însămi tot mă mai strigă câte-un tulnic tot îmi găsesc drumul spre casă și soarele din mine încă mai arde tiptil și crâncen poemele vinului meu de vară toată liniștea din carnea mea înghesuită în ochi de fum sau lăbărțată cauterizează flori sărutări toată liniștea o trag de coadă ca pe mâțe când mă lovește răzuirea sufletului de morminte reci ca vinul meu de vară deasupra lor urmele miros a fân bătătorit
