Concours de poésie

Rodica Daniela Băluță, Poezie pentru copii, Grupa IV

To read the creation of Rodica Daniela Băluță, request a translation by clicking the „Translate” button.

Rodica Daniela Băluță participă la Secțiunea „Poezie pentru copii” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Brăila, Romania și are 48 de ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Diploma
		Cartea

Semne scrise  pe hârtie,
În volum prins, în cotor…
Și grupate în cuvinte,
Tainic poartă un mister.

Încă din copilărie,
Ne -am îndrăgostit de ea,
Doar privind a sale poze,
Despre basmul ce-l crea.

Întorcând filă  cu filă,
O ușiță s -a deschis…
Magică, aș putea spune,
Către o lume  de vis.

Cu eroii din poveste,
Am parcurs al lor destin
Și alăturea de dânșii,
Noi am fost cu ei, din plin.

Iar curajul, bunătatea,
Ce le -au dat însuflețire, 
Ne-a fost nouă călăuză,
Pașii noștri îndrumându-i.

Drag prieten , mi-este cartea!
Ea îmi ține companie...
Mă îndrumă, îmi dă lecții
Sau mi-aduce bucurie.


               Vrabia


- Unuuu… ,doiii…, treiii...și...
Zbârrr !

Privea cerul , lung , în zare...Cine -i mai puternic , oare ?
La concursul de zburat , cât mai sus, spre cer înalt.
Ar fi vrut și el să zboare, însă obosea prea tare,
Lângă alte vrăbii , frați... în rând cu ei, ca toți ceilalți.

- Inimioara mea slăbită , să zbor mult , nu îmi permite .
Nu-s ca ceilalți sănătos . Stau mult singur și retras.
- Dacă vrei , stai lângă noi ! Îi propuse un pițigoi.
Avem triluri de cântat , dimineți și pe -nserat.

Vocea ta, de-o exersezi,vei putea să fredonezi,
Vei cânta în ritm cu noi , de îți place și -ți dorești.
Locul tău, îl vei găsi ! Poate acum, poate -ntr-o zi...
Dar cu inima vei ști, când tu, pace vei simți.



                             Ariciul
    
În pădure,în luminiș, pui de fiare prădătoare,
Zgomotoși și cam zglobii, au venit, cu toți, la școală.
Printre ei, s-au adunat și alți pui, de rozătoare,
Alți pui, mai fricoși, timizi, ierbivore , insectivore…
Printre ei, un pui de arici, singuratic, rezervat,
Lângă un iepuraș se așează, căci nu părea fioros.

-Ia , uitați -vă, la el ! Nu e frumușel, defel !
Ce de țepi, pe spate , are ! Botu-i mic și ascuțit !
Ești respingător, amice ! Nu te vrem, în grup, la noi !
Spuse un pui de lup, feroce, cu amiciii prădători.
-Ești prea mic, nici prea puternic și nici suplu, tu nu ești,
Mult prea diferit, vezi bine ! Ești ciudat ! Da, asta ești !

Se-ntristă, peste măsură , puiul nostru, de arici.
Căci la școala din pădure, mulți prieteni ar fi vrut…
Și privindu-se în apa de izvor, ce străbătea,
Mai spre răsărit, pădurea, își văzu lacrimi în ochi.
-Sunt urât, ca nimeni altul și am țepi respingători .
N-am prieteni, să spun vorbă nimănui, în preajma mea…
Și se plânse către mamă căci durerea-l sugruma.
-Dragul mamei, pui de arici, lasă supărarea mare !
Vei avea și tu prieteni, dar ca tine, tot cu țepi !
Căci prietenii se aseamă, și-n gândire,  și-n simțire,
Nu-ți provoacă suferință și te acceptă așa cum ești !

Frumusețea ta, e aleasă, cu un scop divin, precis.
Tu vei scormoni pământul, cu al tău bot mic și ascuțit.
Căutând des după hrană, râme, broaște sau insecte,
Tu vei curăța pământul, vei salva multe recolte.
Iar blănița ta cu țepi, ce o vezi respingătoare,
Deseori te va salva, pe parcursul vieții tale.