To read the creation of Maria Alexandra Mustata, request a translation by clicking the “Translate” button.

Maria Alexandra Mustata participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Brașov, România și are 15 ani. Ea este îndrumată de Prof. Florentina Adina Harangus, la Școala Gimnazială Nr. 11 „Șt. O. Iosif” Brașov. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

PLOAIE DE ȘOAPTE

Ploaia nu poate distruge pământul,
dar lacrimile tale m-au distrus pe mine
Mă adâncesc în imaginea chipului tău,
în dulceața degajată de iubire, 
dar nimic nu are sens
în această beznă sufocantă
Oi fi eu vreun nebun?
sau poate doar nu pot trăi fără a ta șoaptă.

Și încerc să înțeleg de ce
de ce ți-am dăruit întuneric,
dacă tu mi-ai dat lumină
O, iubito, viața fără tine-i
noapte fără lună plină.

Aștern gânduri la nesfârșit,
ce neputințe strașnice!
Cred că încerc doar să te găsesc 
printre aceste pagini albe.

Alb era și glasul tău, 
neagră mi-a fost vanitatea
Ce lipsită de farmec
a devenit dintr-odată noaptea!
Și sunt atâtea zile în care mă trezesc
și aș vrea să fii lângă mine,
dar e doar un abis,
doar flori ce cad în neștire.

Îți admir ochii de smarald
acum, din depărtare,
dar pot vedea în ei universuri sfărâmate
si strigate ce nu pot fi înăbușite de firea ta
Căci, tu, iubito, te ascunzi în spatele gheții,
dar doar tu poți readuce primăvara.

De-aș fi Universul
sau măcar o simplă stea, 
să pot să te privesc
să fii din nou a mea,
căci sufletele noastre se vor reîntâlni cândva
în pragul dintre rai și purgatoriu, 
în pragul dintre inima ta și a mea!


CHIP ONIRIC

Timpul trece,
se scurge-n rânduri, și-apoi
se preface-n praf de stele.
Aidoma ți-e glasul
aidoma ți-e chipul
viu rămâne el în mintea mea
oricât ai fi de departe...
Doar șoaptele profunde
din dulcile nopți de cristal
în care obișnuiai să-ți despletești părul
mai trezesc un plânset lăuntric deplin,
mai trezesc o bucurie.
Ferice-i plânsetul ce curge lin,
tâmâduind pământul,
dar tu ești tot departe
te-ai transformat într-un vis.
Dar visul e frumos,
ce verzi sunt ochii tăi!
Se spulberă, totuși,
Atunci când vreau să-i privesc!


ÎN NOAPTE...

Într-o singură noapte
mă poți face a ta
dă-mi doar ceva
ce nu i-ai mai dat altcuiva,
Sărută-mă ușor,
în glas de noapte,
 dă-mi părul din față 
ușor, la o parte.
Lasă briza mării
în liniște să sune
vântul ușor bate
și secrete ne va spune.
Buzele tale se apropie de mine
inima îmi bate
vreau doar să fiu cu tine.
Mă îndrăgostesc
încet, de noi
o să cad într-un vis,
într-un vals, în doi.
Ne lăsăm pierduți
în liniștea de ape
în timp ce răsună,
ale iubirii dulci șoapte.
Și mă uit la cer,
văd stele mii și mii,
dar tu ești doar tu
ești Luceafăr pur și știi.
Și mă uit în ochii tăi
și tu în ai mei
și vezi lumi vrăjite
și mai tare mă vrei.
Tu îți dorești 
să mă porți departe
ale noastre secrete
se vor pierde în noapte.