Concurs de Poezie

Ioana-Camelia Sîrbu, Poezie, Grupa IV

To read the creation of Ioana-Camelia Sîrbu, request a translation by clicking the “Translate” button.

Ioana-Camelia Sîrbu participă la Secțiunea „Poezie” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Oradea, România. Ioana-Camelia are 41 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

prețul este sânge


hemoglobina o cresc cu fiecare ban
un pateu ici o felie de pâine dincolo
fier întins pe sârmă ghimpată

un cuvânt pârguit cu toate venele
curge fandosit de bâlbâieli
tu nu știi cum îmi cresc
fuziunea cu mine
aur explodat în
avatarii dimensiunilor mele colosale
peste materia asta asta asta
diagnosticată cu supraviețuire

prețul țigărilor
prețul gâtului meu
oxigen fluierat în arșita scrumului

tu nu știi cum te știu eu
în colțul monedei din care crești
dincolo de viață de prizonier
dincolo de om liber
patul de factură Procust este un pat de spital
scriu memorii octogenare
cu toate viețile netrăite negrăite

materia neagră este atât de vizibilă
încât nu o vezi
în sensurile pierdute
de rimele monedei la care mă
va lo ri fici
nu am ce dorești
nicio femeie nu are
materie neagră

dar totuși sunt
și dacă nu știi că sunt
turist prin poezia mea

turistule prin poezia mea

prețul este sânge
 

mioare


aerul din hiat zbiară
sunt împotriva sunetului
când sensul mă bântuie ca un poltergeist

mioarele adulmecă uscăciuni gramaticale
pronunță suav fiecare freamăt
îl caută pe mort
știind unde vor fi bureții de rouă

eu sunt prin tramvaie în general
scăpând cuvintele de rime
crăpând asfaltul proaspăt
cu urmele mele din nisip
cu statuia mea de sare

eu sunt prin tramvaie în general
căutând aurul cu logopezii
să chem dicția la fenomene carstice
poate în sfârșit nu mă voi mai teme
de bâlbâieli și de hiat

e o anemie de sunet undeva
în adâncul meu

românesc

nu zbiară nimeni în liniștea asta?
 

grijă cu silabe


creioanele se prind cu degetele culorilor
și rugăciunile părinților

planul de intervenție al cuvântului
se ține cu dinții în cuvântul de lapte
mușcat de ticăit

obiectivele își pun genunchii la încercare
cu fiecare silabă printre buze

și nu mai știu desena roșul unde se macină inima

semnele de punctuație
devin linii soare
dintr-o galaxie nedescoperită și nevăzută 
de oamenii micul prinț

oricum ar fi
eu tot exist planul de intervenție
fără toate literele noastre

oricum ar fi tu știi că mă iubești ca un obiectiv încă nescris

iar eu
mă nasc să te iubesc la fiecare big bang
într-o silabă caligrafică