Cristina Delapeta participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Hunedoara, România și are 56 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

Un Copil 

Un copil este o nouă lume ce ți se deschide în față,
Are un întreg univers colorat și plin de iubire în el.
Un copil, are o sete mare de cunoaștere, de înțelegere a ceea ce este în jurul său,
Îți soarbe cu nesaț cuvintele și se oglindește senin în ochii tăi.

Un copil te învață ce înseamnă răbdarea, prezența și ascultarea,
Vine spre tine cu toate darurile sufletului său.
Un copil, percepe natura și oamenii de acum altfel decât noi,
Te primește cu brațele deschise în lumea lui reală, în lumea lui de poveste.

Un copil îți aduce în față rănile ascunse din tine
Și ai de ales dacă vrei să le vindeci, să nu le transmiți mai departe.
Un copil, îți ia fața în palme când te vede că plângi
Și îți șterge obrajii cu mânuțele lui calde.

Un copil iubește pur, fără să judece, fără alegeri reci din minte,
Îți spune cel mai sincer, viu și blând “Te iubesc“!
Un copil, știe să vorbească direct cu Îngerii și cu Dumnezeu,
Înțelege mesajele ce vin spre el și le trăiește cu toată simțirea.

Un copil te molipsește cu doza lui de energie și bucurie,
Cu puritatea și cunoașterea lui îți dăruiește nestemate pentru eternitate.
Un copil, vrea să îl vezi așa cum este, în toată strălucirea lui,
Și să-i dai siguranța că nu îi vei frânge aripile în zborul lui spre înalt.

Un copil știe ce înseamnă libertatea și vrea să ți-o arate și ție,
Te simte că mai ai multe frici și nu îți dai voie să te desparți de ele.
Un copil, îți îndrumă pașii spre tine, spre el și necunoscut,
Te face să îți reamintești de copilul din tine ce nu l-ai mai ascultat demult.

Un copil crede în minuni, știe că și el este una dintre ele,
Vede și simte cu inima conexiunea dintre cer si pământ.
Un copil, îți reconfigurează cu iubire traseul vieții 
Și te ridică spre alte înălțimi și noi universuri odată cu el.


N-am Timp …

Deseori spunem prea repede și prea ușor: N-am Timp!
Nu dăm atenție cuvintelor ce le rostim, 
Suntem surzi la ceea ce ne spun ceilalți
Și chiar la propria noastră voce interioară.
Uneori îi ascultăm pe cei din jur fără să-i auzim 
Cu mintea și gândurile fugim în altă parte.

N-am timp, n-am timp … se tot repetă
În diferite moduri și sensuri ne-acaparează viața 
Și uităm că timpul se scurge, n-așteaptă după noi.
Și poate atunci, când ne vom da timp, 
Scaunul din fața noastră va fi gol.

Răbdarea și timpul celorlalți a ajuns la final… 
Au plecat … sau s-au înălțat în alt timp.
Sufleul tău te strigă … A câta oară? 
Când îți vei da timp să stai cu tine? 
Să te asculți și să te simți cu fiecare trăire?

Când ai să te privești în oglindă, în liniște, 
Să-ți vezi ochii ce și-au pierdut din strălucire 
Și zâmbetul ce pare că ți se șterge de pe față? 
Când vei înceta să-ți ferești privirea de tine, 
Și-ai să te observi cu adevărat, în profunzime?

Timpul și oamenii … nu-i mai putem întoarce…
Dar ce ai în tine … poate Renaște din nou!
Privește cu smerenie și înțelepciune
La ceea ce-a fost … ce ai primit … ce-ai învățat. 
Nu lăsa ca următoarele clipe să se piardă în infinit 
Aprinde cu iubire lumina din tine 
Și bucură-te de Timpul ce ți-a fost dăruit!


Ia din Fire de Poveste 

Ia … o poveste cusută pe pânză de borangic sau in
De două mâini măiestre ce par a fi aripi de lumină 
Ce zboară pe suprafață alb strălucitoare, și țin după ele 
Fire de mătase multicolore ce dau naștere punctelor, formelor, 
Și simbolurilor ce se așează cu gingășie pe materialul delicat.

Ia prinde viață sub fiecare împunsătură blândă de ac 
Ce așterne în urma lui file de istorie nemuritoare.
Cu ceva timp în urmă, am aflat cât de lungă este calea 
Ce-o parcurge de la concept, idei și modele elaborate pe hârtie 
Ce sunt apoi cuprinse în îmbrățișarea inimii, și până la punctul final.

Acum știu câtă trudă adunată în ore și zile de muncă se ascund
În spatele creării acestor minunații ce sunt reale opere de artă.
Am mai aflat și câteva lucruri nebănuite până acum 
Ce ni se dezvăluie când îi deslușim misterul ce se află în ea,
Și este destinat a fi înțeles doar de persoana ce o poartă
Și cea care a realizat-o, și i-a încredințat aceste daruri binecuvântate.

Mi-am dorit să am o ie, și am căutat-o peste ani,
Dar nu a fost să fie așa … ci Ia m-a găsit pe mine,
Și-a apărut într-un moment de cotitură din viața mea, 
Când totul părea a fi cu susul în jos și drumurile m-au purtat
Departe de casă, într-un alt colț de țară … pe timp nelimitat.

A fost făurită cu iubire și lacrimi de bucurie,
Cu fire de lumină în culoarea verdelui crud 
Ce m-au atins și pătruns în suflet de la prima privire.
Prietena mea dragă și-a pus amprenta într-un mod aparte 
În crearea acestei Ii ce pare c-a venit de peste vremuri 
Și m-a conectat cu străbunii, cu arborele vieții noastre. 
  
Am primit-o în dar într-o zi Sfântă de Crăciun,
Și poartă în ea semnele unui nou început.
Lucrurile nu s-au întâmplat a fi așa cum le-am plănuit eu 
Și locul meu s-a dovedit a fi pentru moment din nou aici, 
Pe plaiurile de acasă, cu un alt început,
Ce a venit și s-a concretizat și în chemarea de a scrie poezie.

O Ie e o stare ce te face să pătrunzi în alte lumi. 
Odată ce-o îmbraci te învălui în energia străbunilor 
Și simți cum curg prin tine mesajele lor.
Ia face parte din noi, din ceea ce suntem ca popor,
Sunt rădăcinile strămoșești ce continuă să crească
Și ne înalță zborul în momentele când ne conectăm cu ele.

Ia … conține o bogăție neasemuită în ea.
Ne deschide căi necunoscute către Sine, 
Și pășim într-un univers al poveștilor alcătuite
Din mesaje de iubire, curaj, îndemnuri și doruri necuprinse,
De recunoștință pentru generațiile acestui neam
Ce o poartă, o prețuiesc și o păstrează vie peste timpuri.