Maria Boia participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a VII-a, din Cluj-Napoca, România și are 37 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

cercul în alb 

în toată eventualitatea pe care n-am trăit-o
mă tem în joacă
acţionând fără a mă sinchisi să-i dau nume
cum fac poeţii

uneori ţin să-ţi amintesc
să-mi amintesc să respir
uneori datorită ţies
nu văd finalitate, spun.
doar umbrele izolării mentale
neajunsuri lingvistice în suflete călâi.
prea multe cratime
într-un cimitir de vise
timbrul tău şi zidurile se tot schimbă
de când legăn un poem
la orizontul unui vin întunecat
cu debaraua amănuntelor în suflet
cu diagnosticele amintirilor în cer

încercuind în alb greul despiritualizat
palmele-ncleştate la tâmple
între apostrof şi apostrofare

toarnă-mă în versuri pulsânde
iubite, acorduri de vioară


ianuarie tu

ianuarie ne ploua ziua
ca să ne contureze griul interior
tu spuneai poeme despre mine
eu am rămas
cufundată-n pământul acesta
canapeaua aceasta
pe biciul ploii din geam

aş putea să-ţi vorbesc
dar am anxietate spirituală
duc în căprui visările
în căprui zorile,
înaintea bolii diurne
înaintea măştii de fard ieftin
eu rămân
o umbră gri de ianuarie
cufundată-n diateza aceasta.

ce să mai ucizi la un suflet bătrân
când trăieşte cu moartea
nu în pofida ei.

poeţii se ţin de vers
ca de o ultimă şansă


poem mut 

cerc înfrânt al meu
da, mă iubesc în tine
pornind din aripile fără contur
către o conştiinţă atroce
subliniată-n vers şi măsură
ca un accident oniric
în care monstrul din mine
prinde o crustă de sens.

în locurile
unde mi-a stat cândva trupul
tabla de şah m-a lăsat în pat
cu o durere ce crapă vocea
şi pielea ca iarna,
nicio remiză
prin aparatul de fotografiat
purtat cu pălăria vremii.

un răspuns potrivit ar fi fost
ceva despre iertare,
aleg să imortalizez spaţiul
dintre cum ar trebui să mă simt
şi cum mă simt de fapt

poemul mut
ca un înger cu pseudonim