Ana-Maria Socaciu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din București. Îi dorim succes și îi mulțumim!
Frumoasa mea
Sunt Împăratul Lumilor de Sus şi Domnul tuturor, Învăţătorul Lumilor de Jos, al lor Mântuitor... Sunt Dumnezeu dintru-nceput şi până în sfârşit, Şi Fiul Său din veci, mult preaiubit... Acesta sunt, dar Tu, Frumoaso, Cine Eşti ? Eşti ca şi Mine, din rude-mpărăteşti ? Spune-mi de Tine, strălucitoare Stea... Căci m-am îndrăgostit, Frumoasa Mea... Sunt Dumnezeu, cunosc Creaţia ca pe-o Haină, Şi-acum Te întâlnesc, mult preafrumoasă Taină... Nu înţeleg ! Căci Eu din Veci Pictez Tabloul... Şi-acum prin Tine-am cunoscut şi Noul... Sunt Creator, cum pot să nu cunosc ceva ?! Spune-mi şi Tu acum, Frumoasa Mea... Ajută-mă să înţeleg, prea minunată Doamnă, Ce nume porţi cu Taină... şi ce înseamnă ? Frumoasa Mea, privirea Ta îmi spune multe Sunt doar un Dumnezeu ce vrea să Te asculte... Te rog, nu mă lăsa fără de-nţelepciune... Cum Eu, Chiar Dumnezeu, nu Te-am ştiut în lume ? Te rog, Primeşte-Mi Dragostea... Şi-nvaţă-Mă, Frumoasa Mea...
Pământul
O Stea fără de colțuri, o Sferă imperfectă, Un Cub-oval și Viu cu nume de planetă, O Casă ce-a dorit oameni s-adăpostească, Dar a ajuns ca azi, de ei să se ferească... Trecut de miez de noapte și din nou, Pictez cu gândurile mele un tablou... Si nicio pensulă nu mă ajută din toate cele multe Căci eu pictez tabloul Astrului ce se învârte! Mi-aș fi dorit să dorm, să nu văd Luna afară, Ea-mi amintește acum cât poate să mă doară Că oamenii o văd de mii de ori în viață, Dar mor fără să vadă Planeta Cea Albastră! Și de-ar vedea-o nu în părți, ci ca pe lună: întreagă, Pământul sigur le va fi Steaua lor cea mai dragă! Ar fi putut să stea și ea pe Cer, o stea pentru ghicit, Dar s-a făcut Pământ...omului s-a jertfit! Pământul dintre Aștrii este cel mai ușor, Îngreunat de trupuri vii și Suflete ce mor.
Geneza
La început a fost suflarea Și ea era pe-a mele buze Ce le-ai cuprins cu sărutarea Creației care-o să te-acuze Că din dorința-ți necuprinsă Ai transformat văzduhu-n stele Și ai făcut o zare-ntinsă Din patima-ți ascunsă-n piele. Cu genele-ți mă mângâiai Pe silueta-mi fină, Apa de restul separai, Și noaptea de lumină. Tu ai creat cu dorul tău Plăcere și suspine, Dulce și-amar, bine și rău Când ai gustat din mine. Te-ai odihnit a șaptea zi La pieptul meu împărătesc, Din setea ta de-a ne uni Născut-am rodul pământesc. Căci puritatea nu rodește Fecioarele nu au urmași, Păcatul care ne unește Adus-a lumii mii de pași. La început a fost suflarea Și ea era pe-a mele buze Tu ai râvnit cu foc la ea Și ca ale toamnei frunze Căzut-am din raiul sfințit Fără lapte și miere Și-n lumea care s-a croit În toate e cădere. Dar visu-ți este împlinit: M-ai sărutat. Suflările ni s-au unit Și s-a creat Pământul. Și nu a fost la început Cuvântul. A fost suflarea-mi Și-un sărut.
Născută
Cândva păşeam pe nori albaştri Păşeam pe timpuri şi pe aştrii... Vă spun, prietenii mei buni, Eu sunt născută altor Lumi! Altor idei îmi sunt croită, Altor gustări sunt împlinită, Altor de muzici încântată Altor naturi sunt eu pictată... Cândva priveam spre acest Astru Din Univers doar el Albastru... Doar el cu Soare şi cu Lună Doar el cu florile-n Cunună. Am vrut şi eu născută-aici, Am vrut şi eu Ochii mai mici, Din Suflet obligată mult să rup Căci nu-ncăpea în inimă şi-n trup. În Facere mult chinuită Căci altor Lumi sunt făurită, Şi altor sâni fost-am creată De Cerul Sacru alăptată... Dar sunt aici şi azi e luni Deşi născută altor Lumi, Mă plimb, dar nu pe nori albaştri Supusă timpului sub aştrii... De şi tu eşti tot altor Lumi croit, E semn că sunt a ta, al meu iubit.

Categorii:Concurs de Poezie