Ionuț Țandără participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Focșani. Îi dorim succes și îi mulțumim!
OAMENI DE TINICHEA
Te-ntrebi de ce totul e gol? Fiindcă lumea se avântă în gol ! Cum să putem învinge misterul Ce bântuie întotdeauna sistemul? Și cum să dăm lumii de veste Că ce a fost nu mai este? Vino, nu mai sta deoparte, Căci pentru toți e timpul de-o carte, Să fie jucată Mai mult de o dată ! La masa de joc Încă mai e loc De un eu, de un tu, De un as, ori atu. Să învingi, să încingi Atmosfera și sfera, În urmă să-i lași, Să-i uiți, obosiți, Cătrăniți și mai bine huliți. Pe mai târziu oboseala, Alții îți vor osteneala! Sunt ei, cei din vechi. Sunt oamenii de tinichea, Ascunși după perdea.
CRISTALE DE GHEAȚĂ
În mijlocul unei mulțimi de păreri Tu zici că azi nu e azi, ci e ieri. Ceasornicul ticăie-ntruna, Iar luna … Pe cer strălucește. Apoi, totul pălește . De gheață devine totul. Care este antidotul? Curajul, mirajul, anturajul Ori virajul către unul Sau altul? Alegi ori te pierzi În pădurea de vorbe Conforme cu realitatea. Continuitatea își are rostul. Avanpostul din care fiecare Trimite câte o fărâmă de dreptate Va dărâma în curând Posibila nedreptate. Soare, cristale, cuvinte stradale, Sandale purtate Într-una de-oricine, Apus … prioritate.
TABLOU DE IARNĂ
(DIN NOU AȘ VREA)
Din nou aș vrea să pot visa La ploaia ce în geam ușor bătea Și la zăpada cenușie, Rostogolindu-se În bulgări de substanță măslinie. Din nou aș vrea să pot zbura Peste înalturile piscuri, Cu tine-alături să mă mint Că nu e frig și că e timp De o partidă de nimicuri. Din nou aș vrea să pot fugi Departe, vai, cât mai departe, De tot ce e al lor, De tot ce nu ne aparține! Si, totuși, ce mă ține? Din nou aș vrea să pot rosti, Până ce nu mă voi irosi, Pe nume ce mă doare. Complexul e din ce în ce mai mare. Mai bine ies din această închisoare. Mă uit pe geamul înghețat Și văd cum vin prea mulți Pe drumul alb, imaculat Și parcă transformat Într-o fantomă fără nume Ce duce spre niciunde. E ultima iarnă.
ARBITRUL STRĂZII
Strada e plină de noi, Uneori e vorba chiar de noroi. Și nu e cazul să ne amăgim, Căci prea des cu toții greșim. O privire-aruncată spre ea, Spre școala ce-odată era Pentru mine o oază de liniște clară, E astăzi doar o fantomă bizară. Ca un arbitru al vremii descind În ringul hățișului comun și conving Altfel decât acum zece ani și mai bine. Spune-mi c-ar fi loc de alte cuvinte, Mai pline! Paharul e saturat de multe-ntâmplări, Se clatină-n dreapta și stânga erori Ce-apar și dispar necontrolat Asemenea unui castel asediat. Strada e plină de voi, Sunt un arbitru atent la nevoi, Linia vieții trebuie păstrată intactă, Ca mai târziu să nu se petreacă Vreo faptă. Volumul de poezii ”33-34” Nepublicat, autor Țandără Ionuț


Categorii:Concurs de Poezie