Nicolae-Cristian Stancu, folosind pseudonimul Aky Stancu ca poet, participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din București. Îi dorim succes și îi mulțumim!
NĂDEJDE PRIMĂVĂRATICĂ
Braţe de aer pe scânduri de foc, Cu limbi de jăratic scuipă-n vreascuri. Ard gândurile strânse ghemotoc Cu roua rândunelelor din pliscuri. Aripi purtate pe-un cer încruntat Despică în felii umbre de nori, Sufletul străbate îngândurat Un ocean răvăşit, de stele şi sori. Fulgere decupează noaptea-n două, Se-nfig trufaşe în orizonturi. Cu astre a început să plouă Pentru buze însetate-n deşerturi, Aşteptând obosite iubirea, Arse de un soare necunoscut, Nădăjduind, fără să-şi piardă firea, Că-şi vor găsi odihna într-un sărut. Zbatere de inimi iubitoare, Aripi de fluturi albi şi de îngeri, Înseninează şi-alintă o floare Înfiorată de gingaşe atingeri. După iarnă, dragostea renaşte Şi-n pustiu natura-nmugureşte, Destinul, încă o poveste naşte, Când iubirea-n inimă licăreşte.
O FLACĂRĂ DE APĂ
O flacără de apă Arde stropind chibritul. O lacrimă ce sapă, Îneacă-ndrăgostitul. Arsură de dor jilav Luminează-n noapte stropi, Sar scântei, udând firav Focul revărsat din gropi. Fum din vapori de lacrimi, Respirat în asfinţit, Învăluie în patimi O iubire ce-a-ncolţit. Udată cu foc nestins, Înfloreşte din tăciuni În lună de mai, aprins, Revărsată-n rugăciuni. Foc înteţit de apă, Apă-n foc înecată, Cine să mai priceapă Ce-i flacăra secată! E doar iubire în scrum Răspândită în eter, Rătăcită pe un drum, Ce-a ars în plânset de cer.
POEZIE ÎNTR-O CARTE
Pe albastrul luciu-al apei, O velă cu aripi albe, Lunecă sub bolta şoaptei Scursă din tainice vorbe. Cerul oglindit în mare Tremură vrăjit în valuri, Către rai ar vrea să zboare Sufletul, prins între maluri. Nori pufoşi, plini de sfială, Sunt surprinşi că pot să-noate, Inima, de îndoială, Un suspin în taină scoate. Ca între pagini de carte Închise, cu scrisul proaspăt, Un orizont timid desparte Apa şi cerul, într-un freamăt. Filele sunt toate-albastre, Strofele-s amestecate, Peste tot plutesc doar astre, De vânt sau curent purtate. Rime clipocesc tăcute Pe-o coală ce-aşteaptă cuminte, Legând emoţii neştiute Între inimi, prin cuvinte. O stâncă bine fixată, Din vremuri imemoriale, E un semn ce ne arată Că visele pot fi reale. Şi toate, frumos legate, Între coperţi ce ţin ascuns, Versuri în lacrimi scăldate, Ce nu-şi găsesc nicicum răspuns.
PRIVEŞTE-TE ÎN OCHII MEI
Ca într-o crimă pasională, Mi s-au încrustat pe retină, Într-o iubire fatală, Ochii tăi ce-mi dau lumină. Ascultă-mi tăcuta privire, Admiră-te cum te zăresc, Afla-vei fără şovăire Că-n ochii mei, te înfloresc. Priveşte-te în ochii mei Să te vezi altfel privită, Ţi-or spune multe numai ei, De nu crezi că eşti iubită. Încearcă-n ei să te ascunzi. Înotând în adâncul lor, Până la fund să te scufunzi, Culegându-mi perle de dor. Rămâi acolo cuibărită, Să-mi pricepi pulsul gândului, Să te răsfeţi când eşti dorită, Căci tu-mi eşti Steaua Sudului. Noaptea, sub pleoapă te-nvelesc, Am să te iau în vis cu mine, Alt Univers îţi zugrăvesc, Noi stele să ţi se închine. Să-mi dormi în suflet liniştită, Legănată-n gânduri bune, Sub bolta frunţii descreţită Zâmbete să ţi se-adune. Prin minte să-mi călătoreşti Şi-apoi, să vezi ce văd şi eu Când dimineaţa mă trezeşti, Că te-am iubit mereu, mereu.

Categorii:Concurs de Poezie