Ecaterina-Maria Pînzariu participă la Concurs de Poezie al Festivalului de Arte, din Botoșani. Îi dorim succes și îi mulțumim!
cu și fără tine
văd o singură faţă a lunii, şi o văd în eclipsă totală. văd o singură stea pe cer, şi o văd fix după ce cade. văd o singură formă a unui singur nor, şi o văd înainte de ploaie. văd o singură faţă a ta, şi o văd după ce nu mai eşti. -cu şi fără tine
poţi spune
poți spune că iubești cu adevărat ploaia dacă nu alergi prin ea? poți spune că ai călătorit cu adevărat cu trenul dacă nu ai uitat să cobori la destinație? poți spune că ai simțit cutremurul vreodată dacă încă stai în picioare? ești cutremur căci ai dat lumea peste cap. sau poate lumea nici nu avea cap. poate nu gândea, nu se rotea, era un glob ca cel de Crăciun pe care îl pui în brad- dacă ai unul. tu numai de Crăciun faci bine? dă un brad unei familii sărace- sărace în amintiri, sărace în iubiri, sărace în tot ce ar vrea ca tu să fii- sărace. fă un bine și ieși la plimbare cu câinele vecinului care nu tace, căci nimeni nu tace; înăuntrul tău urli de nu mai ai glas, înăuntrul tău se naște un dans și n-ai pereche, ești singur. întind palma spre tine cu gândul că o vei apuca și mă vei scoate la plimbare. dar nu cred.. tu ești singurul ce tace.
toată vara
mi-am pierdut toată vara umplându-mă de un miros ce nu era “tu”. zici că am pierdut trenul și că am coborât la ultima stație și nici măcar nu m-am bucurat de peisaj. lately am mers mult cu trenul. ironic? poate. pentru că nu am călătorit nicăieri, dar am plecat ca să fiu departe de ce mă ține de tine. ironic, în vers invers, fără rimă și în antiteză cobor la ultima stație și pierd timpul umplându-mă de un miros ce nu e “tu”. degeaba? poate. pentru că degeaba nu e tu că tot la tine mă duce cu gândul. zgârii peretele pe care am făcut doar liniuțe- așa am numărat dățile în care -trebuia- să nu mă mai gândesc la tine- e plin. nu-ți place că te plac dar nici nu-ți displac. ironic? poate. degeaba? poate. dar mi-a pierdut toată vara umplându-mă de un miros ce nu era “tu”.
temporada de limon
am început să te privesc în moduri în care tu doar când vei fi mai matur vei putea. pentru că eu nu am mai jucat de mult șotron, și tu doar asta faci toată ziua. pentru că tu încă stai la soare fără protecție și te plângi că te arzi- ți-am mai spus că ești nebun. am realizat că ești singura persoană pe care o știu să îi placă înghețata de lămâie, care e oribilă de-a dreptul. și problema e că dormi mult când nu ai ce face ba chiar și atunci când ai, iar problema mea era că obișnuiam să mă trezesc târziu dimineața și seara stăteam până prindeam răsăritul, fără intenție. îmi plăcea că era obositor și mă simțeam ocupată. așa cum m-am obișnuit cu mirosul tău

Categorii:Concurs de Poezie