To read the creation of Manuela Carmen Buciuman, request a translation by clicking the “Translate” button.

Manuela Carmen Buciuman participă la Concursul Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Orăștie, Județul Hunedoara, Romania și are 59 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                                                                         Zilele săptămânii

	Am să vă povestesc câte ceva despre farmecul vieții la bloc. În primul rând, trebuie să știți că are foarte multe avantaje: nu esti niciodată singur (nici atunci când ai vrea), poți să asculți gratis orice fel de muzică, chiar și atunci când nu ai nici un aparat în casă, înveți arta conversației civilizate pe toate tonurile și pe toate palierele (limbii, nu ale blocului), îți actualizezi periodic cunoștințele despre toți sfinții din calendar, etc.
	Dar acum, vreau să vă spun ceva ce poate nu ați observat: dacă stai la bloc, nu ești în pericol să încurci zilele săptămânii. Îmi dau seama de asta în fiecare dimineață. Chiar înainte de a deschide ochii. Recunosc zilele după mirosul familiar ce se insinuează în apartament, de jos în sus.
	Ia fiți atenți dacă nu e la fel și la voi! Să începem cu ziua de luni. Ce zi frumoasă! Prima din săptămână, ziua accea în care nici iarba nu crește ca să nu-i știrbească frumusețea. Luni dimineața, miroase a after shave pentru că așa îi șade bine românului să se bărbierească luni dimineața, că numa’ bețivii ies lunea dimineața din casă cu barba de-un cot (așa zicea bunica și eu o cred pe cuvânt).
	Urmează marți. Marți, mă alintă mirosul de pastă de dinți. Păi, dacă luni te-ai bărbierit, marți e musai să te speli pe dinți. 
	Apoi, miercuri, se insinuează un miros de fum de țigară de și se taie respirația. Că dacă tot ne-am spălat pe dinți marțea, e normal să ne și aromăm cu puțin tutun. Altfel, pentru ce să ne mai spălăm marțea viitoare?
	Și am ajuns la joi... E.. .joi mă trezește mirosul de ceapă. Da, ceapă prăjită. Așa cum se potrivește unei gospodine adevărate. La ora șapte fix, ceapa în tigaie și tocana pe foc. Că altfel, nu se mai poate decât după ora 21,00. Numai așa e posibil să-i alinți pe toți cu mirosul irezistibil. Între aceste ore, e posibil să scape vreunul și, nu se face, zău așa!
	Și am ajuns la vineri. Aici deja e altă poveste. Vinerea se lustruiesc păpucii. Că doar vine weekendul. Se pregătesc oamenii de ieșit în oraș. Nu că ar avea unde iesi dar, nu se știe niciodată... Și, desigur, operațiunea se desfășoară pe casa scării. Că așa poate își amintesc și cei care au uitat cumva. Că este imposibil ca mirosul de cremă de ghete să nu inunde fiecare apartament. De ce să-l păstrăm numai pentru noi? Nu-i frumos! Dar, între noi fie vorba, nici crema de ghete nu mai e ce era odată! 
	Și veni la rând sâmbăta: sâmbăta miroase frumos, a gel de duș. Nu e de mirare, săpunul nu mai e la modă. Că cică faci păduchi dacă te speli pe cap cu săpun. Deci, gel de duș, fără parabeni, cu nămol de la Marea Moartă, ultimul răgnet al modei cosmetice. Aceasta e ziua din săptămână când tot românul își ia inima în dinți și intră în apă. Cei mai fricoși intră doar sub duș. Să nu cumva să se înmoaie unghiile de la picioare că pedichiura care se respectă trebuie să arate precum coarnele plugului.
	Am ajuns, în sfârșit, la ziua mea preferată din săptămână: duminica. Cea hărăzită de Dumnezeu odihnei. Dar nu pentru toată lumea. Nuuu.... Numai pentru cei leneși. Că nimeni nu-i suficient de harnic (mai ales românul nostru) dacă nu se trezește duminica odată cu răsăritul soarelui sau chiar înaintea lui. Chiar dacă toată săptămâna întârzie la serviciu, acum e momentul să demonstreze lumii cât poate el să fie de harnic. Așa vor ști toți vecinii cu cine au de-a face. În consecință, chiar și în duminica de Bobotează, că așa a picat anul ăsta, prima senzație când deschid ochii, la ora șase (plus-minus câteva minute), este mirosul absolut inconfundabil de papară. Nu papara pe care o iei de la șefu’ când nu-ți faci treaba. Nu! Acea papară autentică, din patru ouă, cu o creastă de slănină și vreo două fire de cârnaț și-apoi stinsă cu o lingură de smântână, cum o făcea bunica la țară în copilăria noastră....
	Nu v-am spus, poate, eu locuiesc singur și nici nu sunt român sadea. De aceea, toate acestea le fac numai vecinii. Dar ce noroc pe mine! Altfel, cum aș putea să știu sigur în ce zi a săptămânii sunt, fără să mă încurc?