To read the creation of Nina Caraman, request a translation by clicking the “Translate” button.

Nina Caraman participă la Secțiunea „Proză scurtă” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a IV-a, din Chișinău, Republica Moldova. Nina are 35 ani. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                                                            Două suflete se frâng în aminintiri cumplite ale vieții 

    În adâncul nopții, când lumina stelelor pătrunde prin ferestre și umple camera de un suav licăr, două suflete se pierd, în amintirile cumplite ale vieții.În tăcerea cea mai deplină, își deschid sufletul unui celuilalt și se împărtășesc durerea și suferința lor.Ei sunt Andrei și Elena, doi oameni născuți în lumi diferite, dar uniți prin nefericire și prin căutarea  împăcarii interioare.
     Andrei un tânăr visător cu ochii plin de speranță, a crescut într-o familie modestă.Viața îi era presărată cu greutăți, iar părinții săi luptau cu toate forțele pentru ai oferi o șansă mai bună în viață. În adolescență, a fost martorul uni accident rutier grav în care și-a pierdut sora mai mică.Acea tragedie a lăsat urme adânci în sufletul lui, transformându-l într-un om îndurerat și închis în sine.Elena pe de altă parte, era o femeie puternică și înțeleaptă, dar și ea purta o povară grea pe umăr.Crescută într-o familie destrămată, a trebuit să înfrunte violența domestică și să-și găsească singură drumul în viață. A îndurat multe suferințe și nedreptăți, iar amintirile din trecut o bântuiau adesea, răpindu-i fericirea și speranța.Destinul le-a adus pe cele două suflete chinuite în acelaș loc, într-un mic oraș plin de amintiri cumplite.Andrei și Elena s-au întâlnit într-o noapte într-un club local, și în ciuda durerii care îi înconjura pe amândoi, au găsit o conexiune profundă unul în celălalt. Fără să-și dea seama povestea lor a început să se contureze pe fundalul istoriilor cumplite.
      Pe măsură ce timpul trecea , Andrei și Elena au împărtășit uni altuia povești cutremurătoare despre viața lor. Au vorbit despre pierderea lor, despre abuzurile trăite, despre momentele în care se simțeau că nu mai pot merge mai departe. În acreste momente de vulnerabilitate, ei și-au dat seama că amintirile cumplite pe care le purtau în sufletele lor erau legătura lor neașteptată și că aveau puterea de a se susține reciproc.
     Andrei a învățat să privească în viitor cu speranță, să aprecieze fiecare clipă și să elibereze de povara trecutului său.
Într-o seară  plină de ploaie torențială, Andrei și Elena s-au aventurat într-o călătorie nebunească în căutarea eliberării de umbrele trecutului lor. Au hotărât să meargă într-un orășel abandonat, cunoscut pentru legendele întunecate și istorii înfloritoare.Această aventură părea ruptă dintr-un film de groază, dar pentru ei era o oportunitate de a se confrunta cu temerile lor cele mai adânci ți de a găsi în cele din urmă  pacea interioară.
    Odată ajunși în acel orășel părăsit, au fost întâmpinați de o atmosferă opresivă și de case pline de trecutul întunecat. Pe măsură ce se plimbau pew străzile pustii și printre ruine, au descoperit dovezi ale tragediilor și suferinților trăite de locuitorii din trecut. Părăsirea și decăderea acelei comunități erau oglinda propriei dureri interioare.
     În mijlocul orășelului au găsit o clădire veche și într-o stare avansată de degradare.Curiozitatea lor i-a condus înăuntru, iar când au pășit în interiorul întunecat și prăfuit, au fost întâmpinați de o serie de fotografii vechii, suspendate pe pereți.Fiecare fotografie părea săascundă o poveste cutremurătoare.
     Andrei și Elena s-au apropiat  de una din fotografii și au rămas înmărmuriți.Imaginea arăta o femeie frumoasă, cu ochii triști și un zâmbet forțat: Pe verso, era scris cu cerneală ștearsă:” Maria, suflet pierdut în amintiri cumplite,,.
Întrebările fără răspuns se îmulțeau în mintea lor.
     În acel moment ,clădirea veche a început să cutremure puternic, iar un geam din apropiere s-a spart în mii de bucăți.
Andrei și Elena s-au agățat de mânile lor, încercând să se mențină în echilibru în mijlocul haosului. Până când cutremurul s-a potolit, s-au adunat din nou și au decis să părăsească ,acel loc înspăimântător.
Întorcându-se în mașină, cu inimile bătând sălbatic, Andrei și Elena s-au privit unul pe altul. Au realizat că întâmpinarea cumplită prin care tocmai trecuseră a fost un avertisment. Erau prizonierii propriilor amintiri cumplite și erau nevoie să facă pace cu ele pentru a merge mai departe.
     Pe drumul întoarcere, în mijlocul ploii torențiale, într-o noapte  întunecată, când ploaia torențială își făcea simțită puterea asupra întregului peisaj., Andrei și Elena se găseau într-o călătorie sinistră.
Încercând să evadeze de sub povara amintirilor cumplite ale vieții lor, au hotărât să exploreze o casă abandonată, pierdută în mijlocul pădurii întunecate. Această întâmplare părea desprinsă parcă dintr-un film de groază, iar cei doi tineri își simțeau pulsul crescând în sânge, în timp ce se apropiau de locul înspăimântător.
      Pe măsură ce se apropiau de casă  sinistră, vântul urla în jurul lor, iar frunzele uscate se rostogoleau pe aleea îngustă.
      Ușa casei scârțâea înspăimântător, așa cum ar fi făcut-o în prezența uni fantomă. Andrei și Elena au pătruns în interior, luminându-și calea cu o lanternă tremurândă. Fiecare pas era acompaniat de șoapte stranii și de o senzație de frig care le străbătea coloanele vertebrale.
     Pe măsură ce se plimbau prin încăperile acoperite de praf, au descoperit mobilă veche și obiecte uitate de mult timp.
     Fotografii spânzurate pe pereți răsăreau în fața lor, dezvăluind priviri pierdute și zâmbete sinistre.Printre acele imagini, o poză a atras atenția celor doi: o fată tânără cu părul lung și ochii plini de tristețe. Pe verso, era scris numele “ Victoria într-o caligrafie elegantă.
     În acel moment, atmosfera s-a înghețat în jurul lor, iar casa părea să prindă viață într-un mod malefic. Uțile și ferestrele s-au închis brusc, iar încăperile s-a stins lumina. Cei doi s-au simțit ca într-un labirint întunecat, înconjurat de un suspin greu și de o prezență neliniștitoare. Înainte ca panica șă se instaleze deplin în sufletele lor, o voce îndepărtată a răsunat în întuneric:
„Părăsiți acest loc blestemat!”
     Fără să stea pe gânduri, Andrei și Elena au început să alerge prin casa bântuită, îcercând să găsească ieșirea. În timp ce se luptau cu umbrele și cu pasajele închise, păreții începeau să se strângă în jurul lor. Iar podeaua se cutremura  amenințător.
     În ciuda groazei pe care îi cuprinsese , Andrei și Elena nu s-au descurajat.Au continuat să lupte pentru libertatea lor, strigând în disperare în încercarea de a atrage atenția cuiva care să le ofere o salvare din acest infern în care se aflau
Dar pereții casei continuau să strângă tot mai mult, iai podeaua se prăbușea sub picioarele lor.
    Cu ultimele rămășițe de forță, cei doi tineri s-au străduit să rămână împreună, să nu piardă unul pe altul întunericul dezlănțuit. Cu ochii în lacrimi și sufletele cuprinse de frică, și-au srâns mânile și și-au jurat iubirea și sprijinul în acele clipe de disperare
    În cele din urmă casa a înghițit complet cumplul nefericit în adâncurile sale întunecate și insidioase. În acel moment, totul a devenit liniștit. Ploaia înceta să mai cadă, iar vântul încetase să mai șuiere. Casa părăsită și-a recăpătat aspectul liniștit, iar nici o urmă a celor doi tineri nu mai rămăsese în urma ei.
    Cei care au găsit casa în zilele ce au urmat au fost șocați de cea ce au descoperit. Căutând prin ruinele acelei clădiri, au găsit două schelete împrăștiate, cu mâinele încleștate strâns una în cealaltă. Erau rămășițile lui Andrei și a Elenei, sufletele înfrânte de amintiri cumplite ale vieții și de terorea casei bântuite.
    Tragedia celor doi tineri a rămas învăluită în mister, iar povestea lor a devenit o legendă locală. Oamenii din jur povesteau despre două suflete pierdute care au încercat să scape de demoni lor interiori, dar au căzut pradă forțelor întunecate ale casei părăsite.
    Astfel două vieți care au fost frânte de suferință și de amintiri cumplite ale trecutului și-au găsit sfârșitul într-o tragedie sumbră. În lumea reală, amintirile cumplite pot fi o povară grea, iar căutarea ieliberării și a păcii interiore poate fi un drum presărat cu obstacole și pericole. Sperăm că fiecare suflet chinuit găsește în cele din urmă lumină și că povestea lor nu se sfârșește cu o tragedie, ci cu o renaștere a speranței și a fericirii.