To read the creation of Maria Iosana Ghilea, request a translation by clicking the “Translate” button.

Maria Iosana Ghilea participă cu a doua lucrare la Secțiunea „Proză Scurtă” a Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Sântana, Jud. Arad, Romania și are 13 ani. Ea este îndrumată de Prof. Diana Blîndu, la Clubul Copiilor Sântana. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim succes.

                                                                            Toamna e viață 

           Mireasmă de alune și nuci căzute pe pământul ars. E rece iar ploaia nu neglijează nimic. Stau sub umbrelă, ascultând lacrimile norilor care cad pe pământ;-plouă.
            Veșnica fericire a copiilor se aude din case. Savoarea merelor și al gutuilor se aud de aici. Plimbându-mă pe cărarea pierdută a eternității, privesc cum cel mai bun pictor sacrifică frunzele transformându-le în acuarelele lui. O paletă pală atât de mare și de variată acoperă frunză cu frunză... copac cu copac.
            Iată că totuși în minunatul peisaj atât de colorat, păsările aleg să plece și să lase crengile copacilor pustii... dar pline de roade.
            Adunați în grădini ,copiii adună grămezi imense de frunze ,doar cu dorința de a sări în ele.
            Cu toate aceste minunății, toamna nu este satisfăcută! Ea dorește să aducă ceva atât de frumos și de special, cât  niciun ochi să nu fi văzut în viața lui atâta frumusețe!
            Cristalul de zâmbete apuse  vrea să fie adus de vântul ce în cale mai rupe crengile bătrâne.
             Așteptând în tăciune, sub un stejar ce mi-a condus toată copilăria.
              Îmi scriu ultimele sentimente înainte ca adevărata toamnă să își facă prezența,cea plină de culori și bucurii în timp ce natura se stinge!

Dulce toamnă-

O dulce toamna aurie
Cum de-ai adus peste câmpie
Frunzele în foșnet mare
Și zilele cu furtuni amare?

O scumpă toamnă în vise aurii
Nu credeam că o să mai vii
Și te-am așteptat din greu
Că am mai rămas doar eu!

Și iată s-au mai ofilit și flori
Iar soarele pitit în nori 
Își face de frunze cununa
Cum e tradiția întotdeauna!

Toamnă senină ,înțeleaptă
Cu parfum de ramură uscată
Mugur și frunza portocalie
Câte roade ,bogăție?

În ramură un singur ciripit
N-a avut un drum prea fericit
Însă iată îndepărtare
Stoluri cu păsări călătoare!

O dulce toamnă,ai sosit!
Noi îți zicem bun venit!
Să călătorim ușor ,rapid 
Căci și gutuiul a înflorit!


           În aceste gânduri rătăcite, soarele coboară pe pământul amorțit. Recoltele se adună, în semn că ploaia se apropie. Copiii dau năvală în cămările umplute la maxim cu roadele toamnei. O plimbare în pădure îmi dă senzația că lumea e mult mai frumoasă decât credem, însă cum ea îmbătrânește, anotimpurile continuă la fel, noi începem să pierdem din dragostea originală, oferită.
           E un blestem să nu poți admira toamna, în adevăratul  sens! Fiecare dintre noi trebuie să profite cât poate de toamnă, și să gândească asemenea unui copil.
           Natura, viața și culoarea definesc toamna. Chiar dacă multe din plăcerile noastre se pierd în dispreț,trebuie să înțelegem că fiecare anotimp e unic ,dar singurul lucru care  ne plictisește, e faptul că nu încercăm să intrăm cu adevărat în lume și să descoperim mereu lucruri noi!
           Cine nu știe că viața e toamnă ,și toamna e viață? O adevărat armonie care aduce în esență pacea pală a tuturor timpurilor existente.
           Toamna nu e decât adevărul cel mai înțelept ,care ne arată că natura moartă e pictorul cel mai frumos și cel mai bine ales! A iubi fiecare frunză a unor copaci, înseamnă să iubești toată toamna care aduce culoarea... dar dacă toamna nu e adevărata poveste, atunci nici lumea în care trăim nu e reală!