To read the creation of Ion-Cristian Șarpe, request a translation by clicking the „Translate” button.

Ion-Cristian Șarpe a participat la 4 secțiuni ale Concursului Internațional de Creație Literară, Ediția a III-a, din Constanța și are 37 de ani. Secțiunile au fost: Poezie, unde a luat Mențiune, Proză Scurtă – Premiul III, Poezie pentru copii – Premiul I și Povești – Premiul I de Excelență. Poți citi lucrările lui dând click pe cuvântul care definește secțiunea la care a participat. Îi mulțumim pentru participare și îi dorim inspirație și succes în continuare.

Creştinismul, un ideal de neatins sau o barcã de salvare la îndemana oricui?

          Cine sunt eu, ca sã zic ce ar putea sã vrea Dumnezeu? Totuşi, îndrãznesc prin a spune cã, orice decizie importantã în viaţã, e luatã întodeauna nu doar pe baza a ceea ce ştim concret, ci de multe ori e bazatã şi pe lucruri complet necunoscute, nevãzute sau neîntalnite, bazate pe acel sentiment de încredinţare totalã, cã facem ceea ce e cel mai bine, fãrã sã putem înţelege sau explica de ce simţim astfel.
         Unii numesc aceastã încredinţare puternicã, intuiţie sau al şase-lea simţ. Eu cred cu tãrie şi aleg sã numesc aceastã confirmare greu de explicat, vocea Lui Dumnezeu. Aproape tot ceea ce facem în viaţã se opreşte la un moment dat într-un punct în care noi alegem direcţia pe care o urmãm şi astfel luãm o decizie. Exact ca la un drum de rãscruce … tu vei alege pe unde vei merge. Bineînţeles cã vei alege ceea ce crezi cã e cel mai bine, însã, nu ştii ce te va aştepta pe acel drum şi nici dacã vei ajunge la destinaţie. Touşi, alegi, crezând cã ai luat decizia perfectã. De aceea, dacã noi ca oameni am face aşa, nu ar fi absurd ca Dumnezeu sã lase un traseu ambiguu, filozofic pentru noi de urmat, pe care foarte puţini l-ar înţelege sau descoperi şi mult mai puţini ar ajunge la destinaţia urmând acel drum. Dacã ar fi fost aşa, sosirea la acea destinaţie ar fi fost un ideal de neatins şi aproape nimic nu ar mai fi avut niciun sens, nici viaţa noastrã pe acest pãmânt,nici existenţa noastrã… pentru cã nu am putea niciodatã sã atingem acel ideal mult prea înalt pentru noi. Cu siguranţã cã Dumnezeu nu a intenţionat sã creeze “separee”, numite de oameni- relgii. Ca sã fim pe aceeşi frecvenţã şi pentru ca şi ceilalţi care nu sunt în asentiment cu creştinismul, sã ştie clar care e fundaţia acestuia şi pe ce mã bazez când folosesc acest termen, aş vrea sã rezum creştinsmul la esenţa lui, la cele trei componente: Dumnezeu ca Trinitate, Tatãl, Fiul, Iisus Hristos; Duhul Sfânt şi Biblia. Iar mântuirea noastrã, a trupului, duhului şi a sufletului nostru doar prin pocãinţã şi credinţã sincerã, din toata inima în Domnul nostru Iisus Hristos şi acceptarea jertfei Lui pentru pãcatele întregii omeniri la cruce. Vazând mântuirea  ca pe o barcã de salvare, apare întrebarea: oare Dumnezeu va crea cataclisme în aceastã lume doar pentru ca “barca” Lui sã capete sens şi rost în viaţa noastrã?Nu. E ca şi cum i-ai lãsa copilului tãu un costum de scafandru şi mai multe butelii cu aer, dupã care inunzi casa, ca sã-i demonstrezi valoarea costumului şi a buteliilor dar mai ales decizia ta bunã, de a i le pune la dispoziţie.Exact cum tu,ca tatã sau ca mamã nu ai face aşa ceva copilului tãu niciodatã, Dumnezeu cu atât mai mult nu ar face omenirii aşa ceva.De aceea ne-am putea întreba, oare de ce Dumnezeu ar fi proiectat aceastã barcã de salvare, care defapt pentru noi e Iisus Hristos şi jerfa Lui? Poate pentru cã doar aceasta este singura noastrã variantã sã putem sã ne salvãm şi sã ajugem la destinaţia finalã. Cât priveşte lumea aceasta, în care toate lucrurile au un sens foarte clar şi o logicã de fier, cum ar putea Dumnezeu sã ne lase “o capcanã”, un ideal de neatins şi o barcã de salvare non sens, lãsatã aşa, la derutã? În Evanghelia dupã Ioan, capitolul 14, versetul 6: Iisus a zis: “Eu sunt Calea, Adevãrul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatãl decât prin Mine”. Însã, dacã noi ca omenire nu credem acest adevãr, în zadar devine scurta noastrã alergare pe acest pãmânt. Câteva întrebari, însã, apar. Dacã acest verset ar fi fals, nu credeţi cã Dumnezeu ar fi putut opri rãspândirea lui? Şi, nu ar fi putut El împiedica rãstignirea Lui Hristos, care de altfel ar fi fost fãcutã în zadar, în acest caz? E clar cã, da.Mai mult de atât, ce am avea noi de pierdut dacã am crede cu toatã inima acest verset, chiar şi aşa, în ipoteza cã ar fi fals? Bineînţeles, cã nimic. Dar dacã acest verset e pe deplin adevãrat, nu cumva pierdem totul? “Totul”, conform Sfintei Scripturi înseamnã viaţa veşnicã în ceruri alãturi de Dumnezeu Tatãl şi Iisus Hristos, adicã mântuirea duhului nostru omenesc. Iar aici pe pãmânt pierdem curãţirea sufletului şi a trupului nostru. De aceea, nu e de mirare cã multe minţi sclipitoare şi oameni cu puternicã influenţã ai acestei lumi, care nu erau deloc “sãraci cu duhul”, cum de altfel sunt numiţi pe nedrept cei care practicã cu adevãrat creştinsmul, au ales aceastã Cale. Cu astfel de oameni, dar şi cu oameni obişnuiţi dar cu o credinţã ieşitã din comun, multe popoare ale acestei lumi au realizat schimbãri pozitive majore pentru ţãrile lor,prin credinţa autenticã în Iisus Hristos ca Domn şi Mantuitor în viaţa lor,cu o credinţã practicã şi fapticã, nelimitatã de religii sau biserici.Dumnezeu nu e limitat de nimic. De cele mai multe ori, noi Îi limitãm puterea. Sã nu uitam, El este infinit, poate realiza imposibilul, iar mintea omeneascã nu Îl poate cuprinde în totalitate. Cel mai important Dar de la Dumnezeu pentru noi, este, cã Dragostea Lui va fi mereu mai mare decât pãcatul nostru, pentru cã avem Har de la El. Lumea noastrã,a ajuns atât de distrusã, plinã de negativ şi oamenii suferã unii datoritã altora…pentru cã ei preferã din nefericire sã facã ce vor şi sã îl urmeze pe satan, mai degrabã, decât sã Îl umeze pe Dumnezeu. Nu mai existã fricã de Dumnezeu, respect, iar dragoste nici atât, pentru El.Dacã ar exista, Dragostea nu poate face niciun rãu aproapelui nostru. În Evanghelia dupã Ioan, capitolul 13, versetul 35 scrie: “Prin aceasta vor cunoaşte toţi cã sunteţi ucenicii Mei, dacã veţi avea dragoste unii pentru alţii”. Poate cã ar trebui sã lãsãm ca Dragostea Lui sã lumineze prin dragostea noastrã în fiecare zi din viaţã, în fiecare domeniu, în fiecare relaţie, în orice cuvânt spus, în oirce gând, în fiecare gest şi chiar şi în aspectul nostru exterior. Dacã nu ştim cum sã o facem, hai sã-I cerem înţelepciune Lui Dumnezeu şi El ne va da cu mânã largã. El e un Dumnezeu practic.Bineînţeles cã cel rãu, numit pe drept şi “tatãl minciunilor” în Sfânta Scripturã, distorsioneazã mesajul Evangheliei- a mântuirii prin Hristos. Privirea şi gândul de la unica noastrã barcã de salvare ne sunt distrase de cel rãu prin absolut toate mijloacele posibile cu putiinţã, deoarece miza e mare: sufletele, trupurile si duhurile noastre pentru veşnicie. Dacã noi nu conştientizãm pericolul în care ne aflãm- moartea în pãcat care duce la o moarte eternã, de ce ne-am mai gândi cum sã fim salvaţi? Şi la ce ar mai folosi barca de salvare- Hristos? Bineînţeles, cã la nimic, din moment ce nu conştientizãm pericolul iminent în care ne aflãm şi a cãrui cosecinţã va ţine pe veci. Asta şi vrea satan, sã nu vedem acest pericol şi implicit barca de salvare, care este Hristos. Dacã Dumnezeu ar fi lãsat un ideal de neatins pentru noi, cum explicãm totuşi prezenţa “bãrcii de salvare”? Acesta ar fi un paradox, iar Dumnezeu e foarte logic, nu se contrazice pe Sine în nimic. Cu siguranţã, El este un Dumnezeu Iubitor şi Îsi doreşte de altfel, ca oricare alt tatã, sã Îşi salveze copiii şi sã ştie cã ei pot fi salvaţi din orice situaţie. Crezi tu asta? Cerceteazã! Credinţa întotdeauna este întãritã de ştiinţã. Dumnezeu e Înţelepciune şi de la El avem raţiunea, puterea de a gândi, de a crea, şi tendinţa de a gãsi un sens în toate…pentru cã El a pus sens în totul. Tot El a pus în noi şi râvna nestãvilitã pentru întrebãrile existenţiale pe care le avem. De ce sã nu aflãm rãspunsurile direct de la El, din creaţiile Lui, de la cei fãcuţi dupã chipul şi asemãnarea Lui, din Cuvântul scris, prin rugãciune şi post?